Intrarea Domnului în Ierusalim; Floriile, Duminica Floriilor
Floriile deschid pentru toti
romanii ortodocsi ciclul sarbatorilor pascale, care se incheie o data cu
Inaltarea lui Iisus (la 40 de zile de la Sarbatoarea Pastelui). Evocind
intrarea Mintuitorului in Ierusalim calare pe asin, intimpinat de o multime cu
flori si ovatii, Floriile reprezinta in acelasi timp o sarbatoare in care
elementele crestine si cele precrestine se imbina in mod fericit, rezultind
traditii si obiceiuri extrem de pitoresti.
Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim este singurul moment din viaţa Sa
pământească în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat. Primirea triumfalã ce
I s-a făcut Domnului Hristos, Care a intrat în Ierusalim ca Împărat smerit,
împlinind o proorocire din Vechiul Testament, a fost determinată de această
minune premergătoare. Astfel, toţi cei care se aflau în cetatea Ierusalimului,
simţind că Însuşi Dumnezeu a venit în lume, Îl întâmpină cu ramuri de finic şi
de măslin, strigând: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele
Domnului!”.
In biblie scrie ca in dimineata Floriilor,Mântuitorul împreună cu ucenicii săi
se îndreptatu spre Ierusalim. Apropiindu-se de satul Betfage, în apropiere de
Muntele Măslinilor, Iisus trimite doi dintre ucenicii săi, zicându-le: „Mergeţi
în satul care este înaintea voastră şi îndată veţi găsi o asină legată şi un
mânz cu ea. Dezlegaţi-o şi aduceţi-o la mine” (Matei 21, 1-2). Domnul Hristos
dorea să parcurgă distanţa până la Ierusalim, de aproximativ 2,5 km, călare pe
mânzul asinei „pe care nimeni dintre oameni n-a şezut vreodată” (Luca 19, 30)
spre a se împlini ceea ce s-a spus prin profetul Zaharia: „Spuneţi fiicei
Sionului: iată, împăratul tău vine la tine blând şi călare pe asină şi pe mânz,
fiul celei de sub jug” (Matei 21, 5).
În această zi, denumită şi Duminica Stâlpărilor, se sfinţesc, prin rugăciune şi
stropire cu agheasmă, ramuri înmugurite de salcie, care se împart creştinilor,
iar slujitorii Bisericii le ţin în mâini, cu lumânări aprinse, ca simbol al
biruinţei vieţii asupra morţii. Ramurile de salcie amintesc de ramurile de
finic şi de măslin cu care a fost întâmpinat Mântuitorul. Cu acestea, după ce
au fost aduse la biserică spre a fi sfinţite, creştinii împodobesc icoanele,
uşile şi ferestrele.
În tradiţia populară există credinţa că însăşi Maica Domnului a binecuvântat
salcia, după ce aceasta s-a transformat într-o punte, ajutând-o pe Fecioara
Maria să treacă apa unui râu.
Tradiţii: Se numeşte aşa pentru că în această zi se sfinţesc la biserică sălcii, şi pentru că din această zi pomii şi florile încep a înmuguri şi a înflori. ♦ Maica Domnului, vrând să vadă pe Hristos răstignit, a avut în cale o apă. S‑a rugat de toate buruienile ca să o treacă, şi nici una n‑a voit, numai salcia a întins o cracă şi a trecut‑o dincolo. Maica Domnului a binecuvântat‑o, ca să o ducă la biserică, s‑o slujească preoţii şi să se încingă oamenii cu ea, ca să nu‑i doară mijlocul la seceratul grâului.
Despre vreme: Cum va fi în ziua de Florii, aşa va fi şi în ziua de Paşti. ♦ Dacă până la Florii cântă broaştele, are să fie vara frumoasă.
Crucea de piatra a Invatatorului Ioan Cristea pe care scrie:
"Aci se odihneste si doarme neancetat, acel ce-n asta lume pe multi a desteptat"
Mai jos un scurt filmulet cu obiceiurile din cimitir cu ocazia Floriilor
http://www.youtube.com/watch?v=Ka6-I_bWFrE
